De ce este necesarǎ consultaţia de specialitate?

• Pentru a se stabili dacǎ este vorba de o tulburare de memorie.
• Pentru a se preciza de ce tip este eventuala tulburare de memorie, care esre natura ei, care sunt factorii care au contribuit la apariţia ei. Unele dintre tulburările de memorie sunt reversibile, se reduc mult sau chiar dispar, dacă se acţionează asupra cauzelor care le-a determinat prin tratamente specifice
• Pentru a se stabili dacǎ tulburarea de memorie a apǎrut în cadrul demenţei.

Demenţa este o boalǎ care apare ca urmare a afectǎrii creierului. Ea se caracterizatǎ printr-un declin progresiv al funcţiilor mintale ale persoanei. Sunt afectate memoria, limbajul, intelectul, abilitǎţile sociale, reacţiile emoţionale, modul de comportare. Pe mǎsura evoluţiei bolii scade posibilitatea persoanei de a realiza activitǎţile de fiecare zi.

Este important ca demenţa sǎ die diagnosticatǎ încǎ de la apariţia primelor ei semne. Intârzierea diagnosticǎrii ei are consecinţe nefavorabile atât pentru persoana afectatǎ, cât şi pentru familia acesteia. Simptomele se agraveazǎ, activitǎţile zilnice sunt afectate din ce în ce mai mult. Se pierde posibilitatea aplicǎrii încǎ din primele stadii ale bolii a  tratamentelor care ar putea încetini evoluţia bolii.  Interpretarea greşitǎ a primelor simptome, ideile preconcepute,  stigmatizarea pot contribui la întârzierea diagnosticǎrii demenţei şi la netratarea ei. Intervenţiile medicale şi sociale timpurii pot întârzia deteriorarea rapidǎ a funcţiile mintale şi a activitǎţiilor zilnice.

In funcţie de tipul de demenţă se va stabili  tratamentul cel mai indicat.. Există mai multe medicamente care pot influenţa în mod favorabil evoluţia bolii, încetinind progresia ei şi asigurând o cât mai bună calitate a vieţii dvs. şi a celor apropiaţi dvs.

Starea persoanei va fi reevaluată periodic şi în funcţie de rezultate se vor face recomandările specifice.

Ce ar trebui sǎ fac?

• Sǎ discutaţi cu ruda, prietenul sau cunoştinţa despre problemele de memorie pe care le-aţi observat. Faceţi acest lucru cu tact, cu calm, cu consideraţie şi respect pentru persoanǎ. Incercaţi sǎ o asiguraţi de bunǎvoinţa dvs., de faptul cǎ vǎ preocupǎ problemele pe care le are, cǎ doriţi sǎ o ajutaţi.  De la persoanǎ la persoanǎ reacţiile pot fi diferite: de uşurare pentru cǎ poate vorbi despre propriile nelinişti, pentru cǎ poate primi un sprijin; de întristare, de desnǎdejde; de negare a prezenţei unor probleme de memorie; de iritatare, de revoltǎ, de acuzare, etc.  Dacǎ  aveţi dificultǎţi pentru a face faţǎ situaţiei puteţi sǎ cereţi sfatul, sprijinul medicului de familie, specialiştilor  din teritoriu, de la Cabinetele Alzheimer, de la Centrul memoriei.
• Sugeraţi-i sǎ solicite o consultaţie  pentru aceste probleme. Incurajaţi-o sǎ facǎ acest lucru. Explicaţi-i cǎ este important pentru propria persoanǎ şi pentru cei apropiaţi.
• Uneori este nevoie sǎ-i lasaţi un timp de gândire pentru a lua decizia. Reveniţi asupra discuţiei dacǎ nu aţi primit un rǎspuns. S-ar putea sǎ fie vorba de uitare. Dar poate fi vorba şi de alte motive, de exemplu un refuz  de a se prezenta la  consultaţie.
• Oferiţi-vǎ sǎ o ajutaţi sǎ facǎ programarea necesarǎ.
• Oferiti-vǎ sǎ o însoţi la aceatǎ consultaţie şi asiguraţi-o de sprijinul dvs. pe parcursul investigaţiilor.
• Interesaţi-vǎ ce documente sunt necesare la prezentarea pentru consultaţie şi ajutaţi-o sǎ şi le procure, sǎ şi le pregǎtescǎ.
• Discutaţi separat ( nu în prezenţa persoanei ) cu  specialiştii care o consultǎ şi comunicaţi-le ceea aţi observat, de când şi cum au apǎrut problemle, cum au evoluat ele, ce evenimente au intervenit, ce probleme de sǎnǎtate are, ce medicamente ia. Informaţiile date de dvs. pot fi de un real folos.