Descrierea afectiunii
Afecţiunile de tip boală Alzheimer sunt demenţe ireversibile datorate unei afecţiuni organice a creierului. Boala Alzheimer este cea mai comună , fiind urmată de demenţa vasculară, de cea mixtă si de alte tipuri mai rare. Manifestările clinice sunt foarte asemănătoare.
- Efectele negative ale acestei boli asupra bolnavilor constau în pierderea treptată, în 8-10 ani, a funcţiilor intelectuale, orientării, memoriei, discernământului , capacităţii de autoângrijire . Ei se pot autovătăma, se pot rătăci şi nu mai ştiu să se întoarcă acasă , pot fi deposedaţi de bunuri , nu se pot îngriji .
- Depistarea si tratarea din timp a acestei boli poate opri evolutia acesteia pentru o perioada de ani si poate ameliora starea de dispozitie si tulburările de comportament, în acest mod realizându-se prevenţia agravării subite a bolii. Dispensarizarea este necesară pentru adaptarea tratamentului în scopul menţinerii abilităţilor si a functionării sociale adecvate, pentru asigurarea unei bune calităţi a vieţii.
- Această stare a bolnavilor influenţează si membrii familiei , cunoscându-se ca frecvenţa depresiei este de două ori mai mare în rândul acestora faţă de populaţia generală, datorită necesităţii de a supraveghea bolnavul 24 de ore pe zi. Aceste familii au nevoie de consultantă si de îndrumare spre alte servicii care să le sprijine în îngrijirea la domiciliu a bolnavilor.
- Unul din cinci bolnavi se rătăceste cel putin o dată pe parcursul evoluţiei bolii, si nu mai stie să se întoarcă acasă.
- Standardele europene în acest domeniu presupun îngrijrea la domiciliu, nu în instituţii pe termen lung. Sunt necesare programe care să păstreze cât mai mult in comunitate persoanele afectate de această boală.
Se consideră că boala Alzheimer este o boală a familiei datorită efectelor multiple pe care le are asupra bolnavului si a anturajului acestuia.
Nu există alt centru specializat în acest domeniu.
Nu există suficientă informare în acest domeniu.
Din numărul total de bolnavi numai o mică parte sunt aduşi de familii la medic pentru a fi luaţi în evidenţă, deoarece se consideră în mod eronat că simptomele demenţei sunt semne normale ale îmbătrânirii.
De asemenea, dintre cei luaţi în evidenţă, marea majoritate se prezintă la medic în fazele tardive de evoluţie a bolii când tratamentul medicamentos nu mai este eficient.